Elita exploatatoare:
Cei care controlează resursele, puterea, decizia – politicieni, magnați, baroni locali, funcționari de rang înalt, elitele vechi și noi. Ei fac regulile și, cel mai adesea, le schimbă după propriul interes.
Sulimea exploatată:
Oamenii de rând, „mulțimea”, „prostimea”, „plebea”, „cetățeanul votant” – adică marea masă care duce greul, plătește taxe, muncește, speră, rabdă și de multe ori e luată peste picior sau tratată ca o masă amorfă, lipsită de valoare reală în ochii celor „de sus”.
Nu de puține ori, exploatatorii îi numesc pe cei mulți cu apelative ca „proști”, „viermi”, „putori”, „gândaci”, "ciumpalaci" sau „pomanagii”.
Fie direct, fie prin atitudini pasiv-agresive sau prin legi făcute pe genunchi, transmit mesajul: „voi nu contați decât la alegeri sau ca decor la știri”.
Deciziile luate „pentru popor” sunt adesea făcute să servească interesele unui cerc restrâns – vezi pensiile speciale, contractele cu dedicație, facilitățile fiscale pentru „băieții deștepți”.
Mulțimea primește promisiuni, firimituri, pomeni electorale, dar când vine vorba de drepturi reale sau respect, e ignorată.
Arrogantul „nu știți voi ce-i bine pentru voi”, „nu pricepeți economia”, „nu aveți viziune”.
Elita e mereu ocupată să „salveze țara”, dar fără să consulte sau să respecte cu adevărat oamenii de rând.
Mulțimea e bună de pus la coadă, de chemat la vot sau de dat vina pe ea când lucrurile merg prost („poporul nu înțelege”, „poporul e de vină”).
Cei la vedere: politicieni, șefi de partid, „influenceri” de salon, mari patroni.
Cei din umbră: consultanți, „băieți deștepți”, „statul paralel”, tot felul de interpuși care nu apar pe liste, dar trag sforile.
Ei vorbesc despre „popor” doar când au nevoie de el, apoi îl uită sau îl tratează ca pe „sulimea” care trebuie să tacă și să înghită.
Pentru că „sulimea” concentrează exact acest dispreț și această distanță între tabere. E un cuvânt care rezumă toate insultele, tot cinismul, toată atitudinea de superioritate pe care „exploatatorii” au manifestat-o de-a lungul timpului.
„Sulimea” suntem noi așa cum ne vede elita: masa de manevră, mulțimea care trebuie adormită cu promisiuni, cuvinte goale și puțină pâine sau circ.
Context: În 2010, senatorul PDL Iulian Urban a scris pe Facebook:
„În faţa viermilor trebuie să ţii barda ridicată.”
Reacție: Scandal imens în presă, unde a fost acuzat de dispreț total față de popor. A încercat să justifice, spunând că se referea la o parte a societății, dar nu a convins pe nimeni.
Context: În 2019, Tăriceanu a spus la un miting ALDE:
„Dacă vrei să fii pomanagiu, să fii la mâna statului toată viața, nu e nicio problemă. Dar eu nu vreau să fac parte din această categorie.”
Sens: Desconsideră direct alegătorii care primesc ajutoare sociale.
Context: În 2010, Băsescu a spus la TVR:
„Am ajuns o societate de puturoși!”
De asemenea, a folosit deseori cuvântul „găinari” pentru a-i descrie pe micii infractori sau pe cei considerați „insignifianți”.
Context: Nu a spus direct, dar atitudinea de superioritate și diverse ironii la adresa votanților săi au fost subiect de glume și critici (ex: „Nu tot prostul trebuie să aibă dreptul să voteze”).
Context: A folosit expresia în mai multe rânduri despre oamenii care comentează pe rețele sociale, sugerând că nu au valoare și sunt manipulați:
„Postaci plătiți care nu știu decât să arunce cu noroi!”
Context:
„Sunt niște măgari, ce să mai discutăm?” – referitor la protestatari sau adversari politici.
„Șobolanii din politică” – folosit la adresa opozanților, dar s-a interpretat și la adresa publicului nemulțumit.
Context: Într-o dezbatere, a numit „paraziți” pe cei care, în opinia ei, nu muncesc și trăiesc pe spatele statului.
Context: Presa a titrat că a folosit termenul „autostrada proștilor” (făcând aluzie la întrebări primite sau la opiniile contrare).
Context: Deputatul PDL, la un incident cu poliția rutieră:
„Șoferii sunt niște țărani care nu merită nimic.”
S-a viralizat și s-a folosit ulterior ca exemplu de aroganță politică.
Context:
„Proștii care votează pentru mine!”
„Sclavii României” – a folosit adesea în diverse intervenții publice, referindu-se la românii obișnuiți.
Context: Oprescu, ca primar al Capitalei, a avut mai multe derapaje verbale:
„Suntem o țară de hoți și puturoși.”
Context: Într-un discurs intern, Blaga ar fi spus:
„Ne trebuie boi care să tragă la jug!” – referire la membrii de partid, dar interpretat ca dispreț față de baza largă.
Context: Vadim era renumit pentru jigniri colective la adresa electoratului, de genul:
„Asistații mintal care ne votează adversarii!”
Context: 2021, Premierul Cîțu:
„Nu ne putem baza pe românii needucați care nu înțeleg știința.”
Context: ianuarie 2017, în timpul protestelor #REZIST contra OUG 13 :
„niște cretini” , „Animalelor, mi-e scârbă de voi!”
Alegerile din 2008, 2012, 2016, 2020 etc.
Politicienii promit înainte de alegeri „măriri de pensii”, „scăderi de taxe”, „mii de kilometri de autostradă”, „creșteri salariale pentru profesori”, „spitale regionale”, etc.
Manipularea:
Promisiuni bombastice, fără fond real sau cu implementare amânată la nesfârșit. Mulțimea votează, iar după alegeri… subiectul dispare sau e reinterpretat („nu sunt bani”, „n-a lăsat guvernul trecut” etc).
Distribuirea de ulei, zahăr, pui, făină, tichete sociale în campanie, în mediul rural sau în zone sărace.
Campanii PSD, PDL, PNL de-a lungul timpului:
Imagini cu cozi la pachete sau „atenții” date înainte de vot.
Manipularea:
Se cultivă dependența de ajutor, se condiționează votul sau se sugerează subtil că „dacă nu votați, la anul nu mai primiți”.
Când apare un scandal real (ex: Colectiv, anchete DNA, dezvăluiri despre corupție), se lansează subiecte parazit, scandaluri inventate sau teme emoționale (frică de imigranți, criza cu pensiile, „statul paralel”, teoriile conspirației).
Manipularea:
Mulțimea e bombardată cu informații contradictorii, atenția se mută, iar responsabilitatea celor de sus dispare din focus.
Pensionari vs. tineri, bugetari vs. privați, oraș vs. sat, vaccinați vs. nevaccinați.
Discursuri menite să creeze tabere opuse în rândul populației.
Manipularea:
Atâta vreme cât mulțimea se ceartă între ea, exploatatorii scapă de presiunea colectivă și de solidaritate.
Pandemia COVID:
Politicieni și lideri de opinie au folosit frica („dacă nu faceți ca noi, o să muriți cu toții!”) sau, dimpotrivă, au răspândit minciuni despre restricții, vaccinuri, conspirații.
Manipularea:
Când frica domină, e mai ușor de controlat mulțimea, iar deciziile dure sunt acceptate fără prea multă rezistență.
Liviu Dragnea:
De multe ori și-a prezentat propriile dosare penale ca o „persecuție” a „statului paralel” sau a „serviciilor”, cerând solidaritate din partea votanților.
Manipularea:
Mulțimea e invitată să creadă că, de fapt, liderul e „unul de-al lor” și e atacat de „sistem”.
Televiziuni „de partid” (Antena 3, RTV etc.)
Redau doar părțile convenabile, amplifică scandaluri false, îi demonizează pe adversari sau prezintă realitatea trunchiat.
Manipularea:
Oamenii consumă ce li se servește, fără să mai caute surse alternative sau să-și pună întrebări.
Simulacre de dezbatere publică înainte de adoptarea unor legi sau proiecte majore – se organizează întâlniri la care nu se ascultă nicio propunere, totul e deja decis.
Manipularea:
Se bifează formal dialogul cu societatea, dar opinia reală a mulțimii nu contează.
Campanii electorale unde preoții transmit mesaje pro-candidat de la amvon, sau influențatori locali „trag sfori” pentru „cine trebuie”.
Manipularea:
Oamenii sunt convinși să creadă că „așa e bine” pentru comunitate, pentru credință sau „pentru copii”.
Intervenții la primărie pentru dosare de ajutor social, reparații, obținere de locuințe ANL etc., doar pentru „ai noștri”, cu promisiunea tacită a votului.
Manipularea:
Legarea serviciilor publice de loialitatea politică, de tipul „Dacă ești cu noi, primești; dacă nu, să te descurci!”