0% reformă

Bilanțul guvernării Bolojan: nota de plată a fost pusă în principal pe cetățeni, firme și servicii publice

Guvernarea Bolojan a fost prezentată public ca o guvernare a reformei. Dar, dacă ne uităm la cifre, nu la discurs, tabloul arată mult mai sec: 0% reformă structurală cuantificată separat, 43% taxe suplimentare și 57% tăieri/înghețări/amânări, în varianta brută a impactului bugetar publicat pentru 2025–2026.

Mai pe românește: statul nu a demonstrat, în cifre clare, că a devenit mai eficient. A demonstrat însă că poate lua mai mulți bani din economie și poate amâna sau reduce cheltuieli.

Conform impactului bugetar publicat odată cu pachetul fiscal, veniturile suplimentare estimate erau de 9,495 miliarde lei în 2025 și 35,258 miliarde lei în 2026, iar reducerea cheltuielilor era estimată la 1,250 miliarde lei în 2025 și 57,367 miliarde lei în 2026. Asta înseamnă un impact total de aproximativ 103,37 miliarde lei pe doi ani: 44,75 miliarde lei din taxe și venituri suplimentare și 58,62 miliarde lei din tăieri, înghețări sau amânări.

Procentele reale: cât e reformă, cât e taxare, cât e tăiere

Dacă împărțim impactul total 2025–2026 pe categorii, rezultatul este acesta:

Componentă Impact aproximativ Procent din total

Taxe și venituri suplimentare 44,75 mld. lei 43%

Tăieri / înghețări / amânări 58,62 mld. lei 57%

Reformă structurală cuantificată separat 0 mld. lei 0%

Atenție: aici „0% reformă” nu înseamnă că guvernul nu a folosit cuvântul reformă. L-a folosit mult. Înseamnă că, în impactul bugetar măsurabil, nu apare separat o economie obținută prin reformă reală: eliminare de risipă, digitalizare funcțională, reducere de sinecuri, restructurare de companii de stat, scădere de aparat politic sau colectare mai bună fără majorări de taxe.

În contabilitatea rece, reforma nu apare ca rezultat separat. Apar taxe. Apar tăieri. Apar înghețări. Apar amânări.

În 2025: aproape totul a fost taxare

Pentru 2025, imaginea este și mai clară:

Componentă Impact Procent

Taxe suplimentare 9,495 mld. lei 88,4%

Tăieri de cheltuieli 1,250 mld. lei 11,6%

Reformă cuantificată separat 0 mld. lei 0%

Deci, în primul an, aproape 9 lei din 10 lei ai ajustării au venit din taxe și venituri suplimentare.

Aici intră lucrurile pe care oamenii le simt imediat: TVA mai mare, accize mai mari, impozit pe dividende mai mare, CASS extins, taxe mai mari pe consum și pe activitatea economică. Cota standard de TVA a crescut de la 19% la 21%, iar cota redusă de 9% a crescut la 11% pentru mai multe bunuri și servicii; impozitul pe dividende crește de la 10% la 16% pentru dividendele distribuite începând cu 2026.

Cu alte cuvinte, pentru cetățeanul obișnuit, „reforma” s-a văzut la raft, la factură, în prețuri și în banii rămași după cheltuielile lunare.

În 2026: apar masiv înghețările și amânările

Pentru 2026, poza brută arată diferit:

Componentă Impact Procent

Taxe suplimentare 35,258 mld. lei 38,1%

Tăieri / înghețări / amânări 57,367 mld. lei 61,9%

Reformă cuantificată separat 0 mld. lei 0%

Aici intră mai puternic înghețarea salariilor, înghețarea pensiilor, limitarea unor cheltuieli și amânarea unor obligații. Problema este că aceste lucruri sunt prezentate adesea ca „disciplină” sau „reformă”, dar în viața reală ele înseamnă altceva: veniturile nu mai țin pasul cu prețurile.

Dacă salariul stă pe loc, pensia stă pe loc, bursa scade, iar TVA-ul și prețurile cresc, cetățeanul nu simte reformă. Simte pierdere de putere de cumpărare.

Cine plătește nota?

Nota de plată este împărțită, dar nu egal.

Consumatorii plătesc prin TVA și accize. Asta lovește aproape pe toată lumea, dar mai dur în cei cu venituri mici și medii, pentru că ei consumă o parte mai mare din venit pe alimente, energie, transport și cheltuieli curente.

Firmele plătesc prin impozite mai mari, dividende taxate mai dur și costuri crescute. O parte din aceste costuri se mută mai departe în prețuri, deci tot consumatorul ajunge să suporte o parte din povară.

Angajații la stat, pensionarii, elevii, studenții și profesorii plătesc prin înghețări, reduceri sau schimbări de reguli.

Tinerii plătesc strategic, printr-un stat care le transmite un mesaj foarte prost: promisiunile se fac în campanie sau în criză, dar se pot încălca atunci când bugetul nu mai iese.

Educația: economia de azi, nota de plată de mâine

Cel mai grav exemplu este educația.

Măsurile din Legea 141/2025 au inclus creșterea normei didactice în preuniversitar cu 2-4 ore, tăieri de burse, reducerea burselor de merit, reducerea fondului de burse pentru studenți, comasări de școli și modificări privind plata cu ora.

Guvernul poate spune că face economie și, contabil, probabil face dar strategic, întrebarea este alta: ce fel de țară își face echilibrarea bugetară pe spatele educației?

Când mărești norma profesorilor, tai burse, reduci stimulente și transmiți că promisiunile față de profesori pot fi abandonate, efectul nu este doar financiar ci este moral și instituțional.

Mesajul transmis tinerilor este toxic: în România, munca educată nu este respectată, profesorul este tratat ca o cheltuială, iar promisiunea statului valorează cât permite bugetul de moment.

Pe termen lung, asta poate însemna profesori mai demotivați, mai puțini tineri atrași de cariera didactică, calitate mai slabă în școli, neîncredere mai mare în instituții și încă un motiv pentru emigrare.

Asta nu se vede imediat în deficit dar se vede în calitatea forței de muncă, în productivitate, în civism și în capacitatea țării de a se dezvolta.

Impactul asupra calității vieții

Pentru populație, combinația a fost dură: taxe indirecte mai mari, inflație ridicată și venituri reale presate.

După majorarea TVA și a altor taxe, inflația anuală a urcat în august 2025 la aproximativ 9,9%, de la 7,84% în iulie; mărfurile nealimentare s-au scumpit cu 10,48%, serviciile cu 9,85%, iar alimentele cu 8,92%.

Asta înseamnă că efectul guvernării nu poate fi judecat doar prin deficit ci trebuie judecat și prin întrebarea simplă: câți bani îi mai rămân omului după aceleași cheltuieli?

Dacă statul ia mai mult prin TVA, prețurile cresc, iar salariile sau pensiile sunt înghețate, calitatea vieții scade nu spectaculos pentru toată lumea deodată, ci lunar, prin 100 de lei aici, 200 de lei acolo, o rată mai grea, un coș mai scump, o vacanță anulată, o analiză medicală amânată, un copil pentru care bursa nu mai vine.

Iar când venitul nu mai ajunge, oamenii nu „reformează” bugetul familiei ci mulți se împrumută.

Datele din piața bancară arătau că finanțările noi de consum în lei ajunseseră în primul semestru din 2025 la aproape 26 miliarde lei, în creștere cu 11,4% față de primul semestru din 2024, chiar dacă ritmul era mult mai mic decât explozia din anul precedent.

Asta nu dovedește singur că guvernarea Bolojan a împins românii în credite, dar arată un context periculos: costuri mai mari, inflație mare, încredere mai slabă și gospodării care pot ajunge să acopere traiul curent prin datorie.

Impactul strategic: stabilizare cu cost social mare

Există și partea pe care trebuie să o spunem corect: România avea o problemă serioasă de deficit. Nu se putea continua la nesfârșit cu cheltuieli mari, venituri insuficiente și împrumuturi tot mai scumpe. Din acest punct de vedere, guvernarea Bolojan poate revendica un obiectiv real: stabilizarea bugetară.

Dar întrebarea nu este dacă deficitul trebuia redus. Întrebarea este cum a fost redus.

• Prin reformă reală? Nu se vede în cifre.

• Prin taxare? Da.

• Prin tăieri și înghețări? Da.

• Prin lovirea unor zone strategice precum educația? Da.

• Prin recâștigarea încrederii în stat? Greu de susținut.

O consolidare bugetară făcută predominant prin taxe și tăieri poate repara o coloană din Excel, dar poate strica ceva mai greu de reparat: încrederea dintre cetățean și stat.

Verdict

Bilanțul guvernării Bolojan, pe cifrele disponibile, poate fi rezumat așa:

43% taxe suplimentare.
57% tăieri, înghețări și amânări.
0% reformă structurală cuantificată separat.

Pentru 2025, verdictul este și mai dur:

88% taxe.
12% tăieri.
0% reformă.

Aceasta nu este o guvernare a reformei, cel puțin nu în sensul în care publicul ar trebui să accepte cuvântul „reformă”. Este o guvernare de corecție fiscală prin creșteri de taxe și comprimare de cheltuieli.

Poate că unele măsuri erau inevitabile, poate că deficitul chiar nu mai putea fi dus dar onest ar fi să nu numim reformă ceea ce este, în principal, taxare și austeritate.

Pentru că reforma înseamnă să faci statul mai eficient iar Bolojan a făcut statul mai scump pentru cetățean.